LOVEȘTE-TE DE CUVINTE – Curs de Vătămare lingvistică
Sunt absolut sigur că fiecare dintre noi pe parcursul vieții s-a văzut pus în postura de a asimila o altă limbă, străina lui până atunci,am ajuns sa ii dominăm gramatica și poate să îi gâdilăm cursivitatea cu cerul gurii,însă pot afirma cu mâna pe inima că am fost întotdeauna îndrăgostit ireversibil de măreția graiului romanesc. Sunt momente în care simt ca îmi tine atât de foame cât și de sete, mă înfrupt din dialectele lui, din sonoritatea latină a unei limbi în care am putut afirma fiecare dintre noi “Te iubesc,măicuța mea”.
Dacă va simțiți identificați cu trăirile mele în privința graiului romanesc, vă provoc să vă LOVIȚI DE CUVINTE. Să învățăm să vorbim din nou, să ni se fac pielea găină atunci când îndrăznim să pronunțăm cuvinte străine nouă până acum, cuvinte angelice,de o expresivitate și conținut nemaiîntâlnit în nici o alta limba grăită. Se cere devoțiune, se cere pasiune, se cere foame de cunoaștere, de autocunoaștere, se cere răbdare, se pretinde prezenţă tangibilă, se accepta seriozitatea, se acceptă ironia, se accepta feblețe fata de o gândire a unui individ anume, o ideologie, o crezare.
Natura noastră umană ne face avizi după cunoaștere, vrem sa devina totul palpabil,tangibilul sa capete contur, vrem sa ingurgitam esența vieții, să o rumegăm ca sa devina repetitiva, vrem sa fugim de moarte DEȘI o îmbrățișăm ca o singura noastră scăpare… nimic nu poate deveni etern, nu suntem pregătiți sa ne înfruntăm eternității, sinonim morții creierului și gândirii umane, îndrăznelii noastre de a aștepta ziua de mâine și de a ne înfrunta ei cu ideea ca odată și odată se va termina, și vom redeveni noi înșine din nou, fături în putrefacție.
De aceea propun să ne gândim la unison, să rostogolim în mințile noastre prin intermediul impulsurilor primite de mințile voastre. Să adoptăm o postura relaxantă corpului nostru, aproape meditativa, sa ieșim din el și să ne supunem unui debit verbal interactiv, asociat unei mimici inerente, unor palpitații puțin vizibile, unui entuziasm atemporal, atrași de rictusul chipurilor palide la lumina unei lumânări
VLAD BULAI
RoMadrid Cultural Club 